Astronomii de Institutul Reiken, Japonia, au observat o protostea care creşte din ce în ce mai mare deşi radiaţiile pe care le emite îndepărtează gazele şi praful din jurul său, notează Phys. Înţelegerea forţelor şi interacţiunilor care stau la baza acestui fenoemn ar putea să reprezinte un pas important pentru a descoperi modul în care se formează stelele supermasive.
Stele se măresc prin „înghiţirea” gazelor şi prafului din norii cosmici din jurul lor, totuşi, odată ce ating o anumită mărime, radiaţia ultravioletă ionizantă transformă atomii din jurul acesteia în plasmă care se evaporă.
Dr. Yichen Zhang, din cadrul Laboratorului dedicat formării stelelor şi planetelor, alături de colegii săi, a studiat formarea protostelei G45.47+0.05 folosind observatorul ALMA din Chile şi observatorul radio VLA din New Mexico, Statele Unite ale Americii. Aceştia au observat că gazul poate atinge temperaturi de 10.000 de grade Celsius şi viteze de 30 de kilometri pe oră, ceea ce sugerează că regiunea din care provine este plină cu gaze ionizate de către lumina solară.
„Aceasta este prima detectare robustă a unei ieşiri fotoevaporative a unei stele masive în formare. Structura de ieşire este clară, ceea ce ne permite să examinăm distribuţia şi dinamica materialelor în astfel de cazuri”, explică dr. Zhang.
Observaţiile arată că această protostea în formare are deja 30-50 de mase solare şi continuă să crească. „Considerăm că acest jet de mare viteză este condus magnetic de discul de acreţie şi este astfel o dovadă că acumularea este continuă”, a mai declarat dr. Zhang.
Studiul a fost publicat în The Astrophysical Journal.
Citeşte şi:
O mică stea aruncă o nouă lumină asupra formării planetelor
Matrioska stelară: din rămăşiţele unei stele vechi s-a format o nouă stea
Astronomii au descoperit o stea care este atât de masivă încât a născut o altă stea